sâmbătă, 28 mai 2011

Amintiri ratacite prin jurnalul meu .

Ieri dimineata mi-am gasit vechiul meu jurnal . Nu mai scrisesem demult.Eram asa curioasa sa vad ce scriam in el , dar nu mai aveam timp caci trebuia sa ma vad cu gasca . Uite ca azi mi-am facut timp , si am dat cu ochiul printre paginile lui . Pe unde ma uitam , tot felul de titluri interesante , nu stiam pe care sa-l citesc primul . M-am hotarat sa incep de la inceput . Erau tot felul de amintiri pe acolo . Cand am citit acel jurnal mi-am dat seama cat de mult m-am schimbat eu din vara pana acum , sau chiar de acum 4-5 luni .. Vechea mea gasca era o gasca diferita de cea pe care o am acum , dar recunosc , ma simteam iubita si in centrul atentiei si ma distram de minune . Eram altfel pe atunci . Acum nu mai vreau sa fiu in centrul atentiei sau altceva . Nu spun ca in aceasta gasca nu ma distrez, dar acolo ne distram altfel . Timpurile acelea au trecut...
In fine , sa ajung acolo unde vroiam sa ajung . Imi palcea sa citesc povestirile in care spuneam de cine imi place si tot ce se intampla de la zi la zi .  Gasisem o povestire , care mi-a placut cel mai mult din toate. Era scrisa in luna Ianuarie mi se pare , intr-o zi foarte frumoasa de iarna . Acea zi am tinut-o minte pana azi si cred co voi mai tine mult timp . Bineinteles ca era vorba deste el .. Incerc sa-mi amintesc cu exactitate imaginea . Era la mijlocul zilei , ningea cu fulgi mari si pufosi .[ Ador zilele de iarna cand ma duc in parcul Cismigiu , si ningea cu fulgi mari si pufosii ]. Sa revin .. Stateam cu prietena mea pe o banca . Povesteam cum ca l-am vazut pe cel care imi palcea venind spre mine , cu chipul lui zambaret si intrebandu-ma  ce fac . Atunci imi era frig , asa scria acolo . Cand l-am luat in brate , simteam ca  nu mai aveam nevoie de nimic . Ma gandesc , cat de mult puteam sa-l plac eu pe acel baiat . :]] . In orice caz , atunci era frumos , caci traiam clipele la maxim . Cel mai mult imi placea peisajul . Stiu ca intr-o seara pe la ora 3-4 cam asa , nu aveam ce face , nu aveam somn , si am facut un desen cu peisajul acela , cu fulgi mari si pufosi si eu cu el cand ne tineam in brate . Nu pot sa cred cum de l-am placut , dar prietenia noastra s-a pastrat . Amintirile raman in memoria noastra si nu se uita niciodata .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu